Legătoria coptică – Ce este și de unde provine?
Legatoria coptică sau cusătura coptică cuprinde metode de legare de carte folosite de primii creștini din Egipt, copții. Această legătorie a fost folosită încă din secolul al II-lea până în secolul al XI-lea. Termenul este utilizat și pentru a descrie legătoriile moderne cusute în același stil.
Legătoria coptică se caracterizează prin una sau mai multe secțiuni de pergament, papirus sau hârtie cusute prin pliurile lor și (dacă există mai multe secțiuni) fixate una de cealaltă printr-un lanț de legături de-a lungul coloanei. În practică, expresia legare coptică se referă, de obicei, la legări în mai multe secțiuni, în timp ce codurile coptice cu secțiune unică sunt deseori denumite legătoria Nag Hammadi, folosită la jurnalele cu copertă din piele moale.
Legătoriile coptice au avut coperți care au fost inițial compuse din straturi de papirus. Deși până în secolul al IV-lea, plăcile de lemn erau de asemenea frecvente. Învelișul din piele a fost, de asemenea, obișnuit până în secolul al IV-lea, iar toate legătoriile de piele ulterioare din vest au provenit din cea coptică.
Aproximativ 120 de legături coptice originale și complete pot fi găsite în colecțiile muzeelor și bibliotecilor. Iar ca și rămășite, au fost identificate peste 500 de modele.
Legătoria coptică modernă poate fi realizată cu sau fără copertă din piele. Dacă este lăsată neacoperită, o legare coptă este capabilă să se deschidă la 360 °. În cazul în care nu se folosește pielea, nu este necesar nici un lipici în construcția sa.
Găsiți aici niște modele confecționate de noi!
Urmăriți-ne și pe facebook.